Ea dădu din cap, satisfăcută.
După desert, mi-a adus din nou pastile, privirea ei pătrunzătoare, urmărindu-mi gâtul în timp ce „înghițeam”. Vinul mi-a ușurat prefăcătoria că sunt mai slabă decât eram. Mi-am lăsat umerii să cadă. Mi-am lăsat ochii să se plece. Am jucat rolul unui bărbat care se stinge.
Mâna Margaretei mi-a atins obrazul cu ceva asemănător afecțiunii, iar a trebuit să-mi mușc limba ca să nu tresar.
În noaptea aceea, în pat, m-am uitat fix la tavan în timp ce Margaret respira lângă mine. Căldura corpului ei însemna înainte confort. Acum însemna apropierea de cineva care își dorea moartea.
În jurul orei 2:00 dimineața, s-a dat jos din pat.
Mi-am ținut ochii pe jumătate închiși, ascultând.
A coborât scările încet. Camera de pe hol a surprins-o mișcându-se ca și cum cineva care mai făcuse asta înainte.
I-am auzit vocea în birou, în șoaptă. Microfoanele au surprins totul.
„Aproape e gata”, a șoptit Margaret.
Vocea doctorului Prescott a răspuns slab prin difuzor. „Cât de slăbit este?”
„Abia se poate da jos din pat”, spuse Margaret, iar în șoapta ei se citea entuziasm. „Dublez doza în seara asta.”
„Și dacă nu pleacă?” a întrebat Prescott.
„Atunci îi dau mai mult mâine”, a răspuns Margaret, calmă și rece. „Până luni voi fi văduvă și vom fi bogați.”
Ea a râs.
VEZI CONTINUAREA PE PAGINA URMĂTOARE 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
