—
Până când unul dintre ei a arătat spre celulă.
—
—
Ușa s-a deschis.
—
Ea stătea jos.
Calm.
Ca și cum aș fi așteptat.
—
S-a ridicat încet.
—
Și-a îndreptat hainele.
—
Și a plecat.
—
Tăcerea a însoțit-o.
—
Toate privirile ațintite asupra ei.
—
Nimeni nu îndrăznea să vorbească.
—
—
Bărbatul care tocmai intrase – directorul de stat – și-a plecat ușor capul.
—
-Comisar…
—
Ea s-a uitat la el.
—
—Au ajuns repede.
—
—De îndată ce am aflat…
—
Ea a ridicat mâna.
—
-Nu.
—
Pauză.
—
—Au ajuns târziu.
—
Cuvintele lui au căzut ca un ciocan.
—
—
S-a întors încet.
—
S-a uitat la fiecare dintre ei.
—
Unul câte unul.
—
Până când m-am oprit în Johnson.
—
Aceeași care o pălmuise.
—
—
—Ești… ofițerul responsabil?
—
Johnson a încercat să vorbească.
—
—Eu… nu știam…
—
-Corect.
—
Tăcere.
—
-Nu știu.
—
Ea a făcut un pas spre el.
—
—Și totuși a ales să abuzeze de puterea sa.
—
—
Nimeni nu respira.
—
—
—Știi de câte ori am auzit povești de genul ăsta?
—
Pauză.
—
—Dar nu le… experimentasem niciodată.
—
—
Vocea lui nu era puternică.
—
Dar fiecare cuvânt…
Cântărea tone.
—
—
—Astăzi nu voi vorbi în calitate de superior.
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
