M-am aplecat în față.
-Că?
M-a apucat de încheietura mâinii.
—Numele tău. Scrie-l. Ca să nu-l uit.
Cineva mi-a înfipt un marker în mână. I-am scris pe interiorul încheieturii mâinii:
MĂCĂCINE.
L-a privit ca pe o gură de aer. Apoi ușile ambulanței s-au închis.
Am mers acasă ca și cum aș fi fost sub apă. Am sărit în duș și am plâns până m-a durut gâtul. Nu doar pentru Jace. Pentru că are 28 de ani și încă luptă pentru ceea ce îmi doresc. Pentru oamenii care văd pe cineva murind și își fac griji pentru microbi.
A doua zi dimineață, cineva a bătut la ușă ca și cum ar fi vorbit serios.
Când am deschis ușa, am înlemnit. O limuzină neagră era parcată pe trotuar, ca o eroare în realitate. Și acolo, curat și ordonat, era bărbatul de pe alee.
Ea a zâmbit.
—Tu ești femeia care mi-a salvat viața ieri, nu-i așa?
L-am privit fix.
—Ori mă lovesc la cap, ori ai de gând să-mi vinzi ceva.
Ea a izbucnit într-un hohot de râs.
—Corect. Sunt Murray.
Nu i-am strâns mâna.
—Murray, cel cu recipientul.
A făcut o grimasă.
-Da.
—De ce ești aici?
Pot să explic? Și dacă tot îmi spui să plec, o voi face.
Nu s-a apropiat mai mult. Asta conta.
„Sunt un moștenitor. Moștenire de familie. Avem mai mulți bani decât aș putea avea vreodată nevoie. Ultimul meu părinte supraviețuitor a murit săptămâna trecută. Am zburat la înmormântare, am ajuns târziu și am decis că pot merge două străzi înapoi până la hotel.”
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
