Era genul de persoană care te privea cu o atenție sinceră, nu doar cu o recunoaștere politicoasă. A zâmbit călduros în timp ce se îndrepta spre masa mea.
„Nu trebuia să călătorești cu Wesley săptămâna asta?”, a întrebat Simon.
„Nu, este în prezent la Seattle pentru o conferință”, am răspuns fără să stau pe gânduri.
Expresia de pe fața lui s-a schimbat instantaneu de la o prietenie degajată la o tăcere grea, incomodă. Nu a fost un gâfâit dramatic, ci mai degrabă o revelație subtilă în spatele ochilor lui, ca cineva care tocmai descoperise un secret pe care nu era menit să-l păstreze.
„Miranda, Wesley nu e în Seattle”, spuse Simon încet, vocea lui coborând cu o octavă. „A stat la Bridget toată săptămâna și, sincer, am crezut că voi doi ați rezolvat ceva.”
Zgomotul ambiental al cafenelei părea să dispară instantaneu, pe măsură ce sunetul aparatelor de espresso și al muzicii de fundal se estompau în spatele unui geam gros. Bridget lucrase în același departament ca și soțul meu timp de trei ani și chiar stătuse la propria mea masă la cină.
Odată îmi complimentase gătitul cu un zâmbet dulce care acum mă făcea să mă simt rău. „Mi-a spus că e plecat pentru o fuziune importantă”, am șoptit.
Simon închise ochii o clipă, părând că regretă că începuse conversația. „Îmi pare atât de rău, dar vorbește despre asta atât de deschis la birou încât toată lumea presupune că ești la curent cu aranjamentul.”
Cuvântul „aranjament” a durut mai tare decât minciuna în sine. Insinua că acceptasem cumva să fiu umilită în timp ce îmi petreceam weekendurile aranjându-i cravatele și împachetându-i bagajele.
„De cât timp se întâmplă asta?”, am întrebat, deși vocea mea suna de parcă ar fi aparținut unui complet străin.
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
