Harrison a rămas tăcut un moment lung, tulburat. Motorul bâzâia ușor sub tensiune. În cele din urmă, cu o voce îngreunată mai degrabă de epuizare decât de credință, a vorbit.
— Foarte bine, spuse Harrison încet. Poți avea zece minute la dispoziție, dar înțelege că nu-mi fac iluzii.
În grădina familiei Arden, o menajeră aduse un lighean cu apă călduță, cu o expresie nesigură, dar ascultătoare. Calvin scoase câteva frunze uscate și o mică rădăcină dintr-o pungă de pânză uzată, frecându-le cu grijă între palme înainte de a le pune ușor în apă. Un parfum slab de plante plutea prin aerul proaspăt al dimineții.
Noelle urmărea fiecare mișcare cu o fascinație intensă, rar întâlnită în ultimele luni.
Calvin a îngenuncheat în fața ei cu un respect tăcut.
„Spune-mi dacă te simți inconfortabil cu ceva”, a spus el încet.
Noelle dădu din cap solemn.
Calvin i-a ridicat piciorușele mici în mâini, spălându-le încet, aplicând o presiune măsurată și deliberată în puncte precise. Mișcările lui aveau o încredere neașteptată care o tulbura pe Harrison mai mult decât ar fi putut-o vreodată teatralitatea. Harrison stătea în apropiere, cu brațele încrucișate strâns, așteptând dezamăgirea, distragerea atenției sau înșelăciunea.
Au trecut câteva minute fără să se întâmple nimic neobișnuit. Apoi Calvin a făcut o pauză.
„Noelle, te rog încearcă să-ți miști ușor degetele de la picioare”, a instruit el calm.
Noelle se concentră, încruntându-se din cauza efortului. Deodată, ochii i se măriră dramatic.
„Tați”, a șoptit ea. „Cred că s-a mișcat ceva.”
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
