„Pentru încălcarea contractului, abatere profesională și abuz de autoritate.”
Daniel s-a întors spre Ethan, disperat acum.
„Asta e din cauza ei…”
Privirea lui Ethan nu s-a schimbat.
"Nu."
O pauză.
„Asta e din cauza ta.” or „Asta e din cauza ta.”
Câteva ore mai târziu, Daniel a ieșit din clădire.
Niciun birou.
Fără titlu.
Fără curent.
Nimic.
Când a ajuns acasă…
încuietorile au fost schimbate.
A bătut tare.
„Mamă!”
Margaret deschise ușa, cu o confuzie deja ciprită pe față.
"Ce s-a întâmplat?"
„Au luat totul…”
Ea s-a holbat la el.
„Ce vrei să spui cu totul?”
Răspunsul a venit repede.
Prin apeluri.
Prin documente.
Prin tăcere.
Câteva zile mai târziu, Daniel a încercat să o contacteze pe Sophie.
Apeluri.
Mesaje.
Mesagerie vocală.
"Te rog să mă ierţi…"
"Nu înțelegeam…"
„Putem rezolva asta…”
Dar nu a existat niciun răspuns.
Pentru că Sophie nu mai era femeia care stătuse în ploaie fără nimic.
Acum…
stătea în propriul ei birou.
Numele ei pe ușă.
Spațiul ei.
Viața ei.
Ethan a intrat în liniște.
„Ești bine?”, a întrebat el.
Sophie dădu din cap.
"Da."
O mică pauză.
„Acum sunt.”
Ea se întoarse spre fereastră.
Orașul se întindea sub ea.
Neschimbat.
Ocupat.
Indiferent.
Dar ea nu mai era la fel.
„Știi ce e ironic?”, a spus ea încet.
"Ce?"
Un zâmbet slab i-a atins buzele.
„N-am fost niciodată cel lipsit de nimic.”
O pauză.
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
