Ana a șoptit:
„N-am crezut niciodată că cineva îmi va înțelege florile atât de profund.”
Adrian a zâmbit.
„Și nu m-am gândit niciodată că cineva mi-ar putea umple tăcerea atât de complet.”
Au râs.
Deasupra lor au apărut stele, mărturisind o promisiune tăcută.
Și în noaptea aceea, după ani de zile, Adrian a spus în sfârșit:
„Cred că pot dormi cu adevărat acum.”
Ana a răspuns încet:
„Pentru că nu mai ești singur.”
Pe vitrina brutăriei atârna un afiș:
„Gălbenele — unde fiecare dulceață vine din adevăr.”
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
