„Ai spus odată că oamenii care au totul au nevoie doar de umanitate…
Cred că în sfârșit înțeleg ce ai vrut să spui.”
Ana și-a plecat capul în timp ce lua pâine proaspătă de pe raft.
„Viața aici nu e ușoară, domnule... dar e liniștită. În fiecare dimineață, când frământ aluatul, simt că rănile mele se vindecă puțin mai mult.”
Adrian a zâmbit – blând, sincer.
„Numele brutăriei tale e superb. De ce gălbenele?”
A râs încet.
„Pentru că gălbenelele sunt obișnuite, dar durează. Ca relațiile adevărate – simple, dar durabile.”
Adrian s-a uitat la ea.
„Și dacă o relație s-a rupt?”
Ea i-a întâlnit privirea – fără teamă, fără distanță.
vezi continuarea pe pagina următoare 😍💕
Palal e pherdo paśa vaś o xabe, mangas tumen te źan k-i aver rig vaj te putaren o butòn (>) thaj na bistren te SHARE-en len tumare Facebook-esqe amalenθar.
